Nicosia – capitala contrastelor
Nu am crezut niciodată că o să ajung să stau în tricou, la 26-27 de grade ziua în mijlocul lunii octombrie. Am fugit de vremea mohorâtă din țară, de frigul ce îți intra în oase și de vântul aspru și-am ajuns taman în Cipru, la un soare îmbietor, de ți-e mai mare dragul să stai afară.
Am poposit în capitală, în Nicosia sau, cum este cunoscută altfel, Lefkosia. E un oraș fascinant, un mix al contrastelor – vechi și nou, istoric și modern. Tenta modernă e dată de clădirile înalte și de magazinele din centrele comerciale, tentă ce contrastează cu ”vechiul” oraș, aflat între zidurile medievale. Când ești în vechiul oraș pare că intri într-un alt timp, ceasul pare că stă în loc…străduțele sunt extrem de înguste, casele sunt tipice zonei mediteraneene și au ferestre cu obloane! Am văzut o mulțime de ateliere de meșteșugari în zona asta – ceasornicari, tâmplari, croitori…Ce mi-a plăcut extrem de mult a fost faptul că nimic nu e cum pare – o clădire aparent pustie și dărăpănată aveai surpriza să o descoperi ca fiind o casă mobilată modern și cu bun gust, sau că în spatele unor obloane ferecate se întrezărea o sală de sport, ultimul lucru la care te-ai fi așteptat într-un centru vechi.
Se lucrează mult, mai ales pentru recondiționarea clădirilor. Am dat de mulți români, care erau fie oameni modești și muncitori, fie stereotipul cocalarilor și al pițipoancelor. În rest am văzut și mulți asiatici și turci…da, turci, pentru că toată partea de nord a Ciprului e sub ocupație turcă din 1970 și ceva. E o graniță ce delimitează zonele, se poate trece dintr-o parte în alta doar prin anumite puncte și ți se pune o viză atât la intrare, cât și la ieșire. Nu e ceva complicat, trebuie să arăți doar buletinul sau pașaportul, dar e extrem de ciudat. Când treci în partea turcească iar se schimbă peisajul…totul e în stil turcesc – mâncare, muzică, magazine cu haine sau specialități culinare…ce să mai zic de faptul că pe versantul sudic al munților din nord, pe partea dinspre ciprioți, e săpat mare și vizibil steagul Turciei, ca un fel de ”in your face!” către cei din Cipru.
Tot în centrul vechi există și o zonă pietonală unde este un conglomerat de magazine, terase, restaurante și magazine de suveniruri. Din toată partea veche a orașului aceasta e zona cea mai aglomerată. Există nenumărate restaurante cu specific – libanez, japonez, chinezesc, turcesc, grecesc. E foarte populară narghileaua și frappe-ul, iar ca magazine există reprezentanțe ale marilor lanțuri internaționale cum ar fi Top Shop, Guess sau Debenhams, dar există și magazine cu produse fabricate exclusiv handmade – sandale, poșete, rochii, eșarfe. Am găsit inclusiv un magazin cu haine în stil reggae și hippie 🙂
***
Ce îmi place aici e că e plin în toate colțurile de pomi cu fructe 😀 Am vazut mulți curmali, chiar am și mâncat curmale coapte, am văzut rodii cu fructe pe crengi, am văzut smochini și lămâi. Și mulți, mulți măslini, cu măsline ce acum se pârguiau.
Și am văzut multe pisici!!! E plin de pisici în zona veche! De toate mărimile și culorile. Dar sunt bine hrănite, nimeni nu le agresează, iar ele se comportă de parcă ar fi adevăratele stăpâne ale locului – se plimbă fără jenă pe unde le taie capul, se uită cu plictis la tine, ba dacă sunt bine dispuse îți fac și favoarea de a te lăsa să le mângâi. Și dacă li se pare că ești demn, îți mai fac și onoarea de a se întoarce cu burta în sus să le mângâi 🙂 Chiar și numai pentru asta am adorat efectiv orașul!
Despre partea modernă, urbană, a orașului o să scriu în zilele ce urmează. Momentan o să mă bucur de căldură și o să mă concentrez pe conferința/trainingul ce stă să înceapă mâine. Poze o să pun pe fotoblog și Facebook, tot în zilele ce urmează.
Follow
Frumos! Nu cred că trebuie spus mai mult.