Despre alte țări

Îmi place să călătoresc, de fapt ador lucrul acesta. Ador senzația pe care o încerc de fiecare dată când pășesc pe un teritoriu nou, fie că e vorba de un colțișor izolat de paradis aflat în vârf de munte, în mijlocul pustietății, la doar 2 ore de mers cu mașina din orașul meu, fie că e vorba de un alt oraș, sătuc sau regiune. Îmi place la nebunie să cunosc locuri noi, să explorez spații cât mai diverse și să interacționez cu oameni provenind din culturi diferite. Lăsând la o parte faptul că vreau să îmi cunosc țara cât de bine se poate, vreau să vizitez cât de mult pot din lumea asta mare și frumoasă.

Vreau să merg în cât mai multe țări și vreau să îmi însușesc cât mai multe lucruri legate de ele. Nu informații ”tehnice”, ce se pot găsi în orice atlas, carte de geografie sau chiar la o căutare pe internet, informații de genul număr de locuitori, suprafață, climă, relief etc, ci informații pe care le poți obține interacționând în mod direct cu oamenii de acolo. Nu obiectivele turistice sunt cele mai revelatoare lucruri în ceea ce privește un loc nou (deși acelea sunt importante în ceea ce privește notorietatea de care poate avea parte un loc). Din experiența de până acum pot spune că nimic nu se compară cu a explora un spațiu nou cu ajutorul localnicilor, de a vedea cum decurge viața lor de zi cu zi, de a gusta cât mai multe mâncăruri și băuturi tradiționale, de a vedea cum își petrec timpul, cu ce se ocupă, ce le place să facă și, cel mai important, cum sunt ei ca oameni – mod de gândire, suflet, caracter. Asta pentru că farmecul unui loc este dat de locuitorii lui…

După vizita din Cipru, cele mai pregnante lucruri ce mi-au rămas în suflet și în minte au fost pe de o parte tristețea ciprioților și durerea cu care vorbeau de traiul lor de dinaintea ocupației turce a Ciprului și dinaintea împărțirii capitalei în două zone – una cipriotă, una turcă, iar pe de altă parte mi-a rămas adânc întipărită în minte puterea lor și pofta lor de viață, în ciuda a tot ce li s-a întâmplat. Țin minte poveștile lor – povestea proprietarului unui restaurant dintr-un cartier micuț și liniștit, povestea prietenului celui mai bun al proprietarului (un fost jurnalist sportiv, un om extrem de vesel, umblat prin aproape toată lumea), povestea bătrânului ce mergea acolo în fiecare dimineață, de ani de zile, pentru a-și bea cafeaua, de a citi ziarul și de a privi restul clienților restaurantului, povestea femeii ce deținea un atelier de croitorie unde făcea costume pentru carnavale…Îmi aduc aminte de pulsul vibrant al comunității locale, îmi aduc aminte de contrastele șocante de vechi și nou ce le întâlneai la tot pasul, îmi aduc aminte de frappe-urile pe care le beam în cantități industriale, îmi aduc aminte de prima mea întâlnire cu cafeaua preparată în mod grecesc, așa numita greek coffee de care m-am îndrăgostit iremediabil de atunci…

Grecia mi-a rămas în suflet cu micul oraș Xylokastro și cu ai săi oameni sociabili, primitori și calzi. O să îmi aduc mereu aminte de cât de simplu îmi părea totul acolo, de cum era să te trezești dimineața și să vezi marea Ionică, iar la orizont să vezi munții ce o înconjurau…o să îmi amintesc de proprietarul hotelului la care am stat, un bătrânel jovial cu ochelari ce ne saluta în fiecare dimineață cu un zâmbet larg și care a reușit să ține minte numele a aproape 50 de oameni…când o să mă gândesc la Corint o să îmi amintesc de templul lui Apollo și de vechea cetate, dar inevitabil o să îmi amintesc de ghidul nostru, de povestea ei și de pasiunea cu care ne relata fapte și evenimente istorice într-un mod atât de frumos, încât reușea să te captiveze complet. Când o să mă gândesc la Atena primul lucru ce o să îmi vină în minte nu o să fie Acropolele și ruinele de acolo, ci priveliștea din vârful lor, măreția cu care se înfățișa orașul, șocul pe care îl aveai când priveai de acolo de sus…

Și ce e cel mai important lucru: dacă interacționezi cât mai mult cu cei din jur, dacă vezi lucrurile și împrejurimile și în ansamblu, și în detaliu, dacă treci peste toate stereotipurile și prejudecățile ajungi să te întorci înapoi schimbat. Nu fizic, ci sufletește. De fiecare dată mi s-a întâmplat asta și e un lucru absolut minunat! Evoluezi ca om, ajungi să apreciezi și mai mult ceea ce ai și ceea ce ești.

Iar ultimul lucru pe care o să îl țin minte mereu și de care nu o să încetez să mă mir este cât de uniți pot ajunge să fie oameni provenind din culturi și țări diferite într-un timp extrem de scurt. Pentru că am participat la training-uri și schimburi de experiență unde am fost înconjurată de o diversitate de oameni – letoni, polonezi, lituanieni, estoni, bulgari, italieni, maghiari, francezi, greci, suedezi, englezi, ciprioți – și de fiecare dată s-a creat între noi o conexiune uimitoare, ce a depășit toate barierele.

Așa că închei acest post prin a vă spune să fiți cât de deschiși se poate, uitați de prejudecăți, mergeți și explorați, vedeți cât mai multe din lumea asta și cunoașteți cât mai mulți oameni și poveștile lor.

Iar melodia pe care o să o cânt mereu o să fie asta:

4 thoughts on “Despre alte țări

Leave a Reply