Undeva la Palilula

Am văzut aseară filmul „Undeva la Palilula”, asta după ce am auzit mai multe păreri vis-a-vis de el, și pro, și contra. Eu spun că totul e o chestiune de gust: ori îți place cu totul, ori nu îți place deloc, din varii motive. Asta pentru că nu e un film pe care te-ai aștepta să îl vezi în mod normal în sălile de cinema, fiind regizat de Silviu Purcărete, aducând mai mult a piesă de teatru și fiind „greu”, cu multe elemente și simboluri.

Mie mi-a plăcut foarte mult! Foarte, foarte mult! Mi-a plăcut scenariul, mi-a plăcut jocul actorilor, m-a fascinat muzica (pe care o tot caut și numai că nu o găsesc). Totul mi s-a părut a fi o îmbinare a realului cu fantasticului, pe alocuri îmi aducea aminte de Eliade, în alte situații îmi amintea de Goethe. Nu știu dacă asta a și fost intenția regizorului, însă mie asta mi-a evocat.

Sala a fost plină! Nu mă așteptam, sincer, mai ales că filmul a fost difuzat și înainte de TIFF. Simțeam nevoia unei sesiuni de Q&A la final, cum de altfel ar fi trebuit să și întâmple, însă nu s-a mai ținut. Probabil că astfel mi-ar fi fost clarificate simbolistica și ideea anumitor anumite părți din film.

Cu toate că nu sunt critic de film și nu sunt în măsură să scriu ca la carte o cronică de spectacol, vă recomand totuși să mergeți să vedeți „Undeva la Palilula”. Chiar și pentru a vă face o părere personală despre ce e vorba, fiindcă rezumatul  pe care îl găsiți pe internet nu ilustrează nici măcar 45% din tot conținutul filmului!

Mai jos este trailer-ul, pentru a vă forma o vagă idee despre ce e vorba.

2 thoughts on “Undeva la Palilula

Leave a Reply