Hai să nu mai fim așa cinici și superficiali!

Suntem atât de interiorizați, atât de concentrați pe propriile persoane și nevoi încât tindem să ignorăm ce se întâmplă cu alții aflați într-o situație mai nefericită decât a noastră. Sau dacă băgăm de seamă, tratăm totul fie cu foarte mult scepticism, de cele mai multe ori cinism (”ce, eu i-am pus să ajungă în situația asta?”), răceală și indiferență.

Suntem atât de axați pe a obține ceva ce nu avem, încât nu ne mai bucurăm de ceea ce avem. Se poate spune că e răsuflată deja expresia „farmecul lucrurilor simple” – fie pentru că e zisă încontinuu încât a ajuns deja un clișeu, fie pentru că e pomenită în răspăr, fără a crede cu adevărat în ea. Vrem mereu lucruri cât mai scumpe, să impresionăm, să epatăm, să arătăm care ne e „valoarea”. Suntem prea materialiști. Mult prea materialiști și ahtiați după aprecierea, admirația sau invidia celor din jur. „Să moară dușmanii”, nu alta…

Ei bine, ar trebui să fim fericiți cu ce avem, indiferent cât e. Se apropie Crăciunul și de obicei în perioada asta diverse organizații încep să facă fundraising sau strângere de obiecte pentru bătrânii sau copiii ce sunt mult defavorizați și pentru care căldura unui cămin e oferită de centrele de plasament. Sunt oameni pentru care Crăciunul înseamnă, poate, o masă mai bogată decât în restul anului și bucuria primirii unei îmbrățisări, în majoritatea cazurilor din partea unui străin.

Compania unde lucrez va organiza pentru un grup de copii de la un centru de plasament o seară pe care copiii o vor petrece alături de noi, iar unul din colegi va fi îmbrăcat în Moș Crăciun și le va oferi daruri. Doamna directoare de la centrul de plasament ne-a trimis în avans o listă cu ce își doresc copiii. Ni s-a rupt sufletul când am citit ce era pe lista aceea – de la agrafe, plastilină, o minge și câteva cărți de povești la mănuși, papuci de casă și produse de igienă. Lista nu era foarte mare și erau lucruri care pentru noi sunt atât de normale încât nu le mai conștientizăm neapărat. Sigur, copiii nu trăiesc în cele mai mizere condiții, însă nici nu sunt răsfățați și li se oferă doar strictul necesar. Plus că nu au ajuns în centrul de plasament de bunăvoie, sunt foarte emoționante poveștile lor. Dar acum serios, societatea noastră e foarte dezaxată. Chiar spuneam că dacă nu primim aprobarea de a cumpăra aceste lucruri din partea firmei, le vom lua noi, din banii noștri. Măcar atât putem să facem.

Și dacă lucrurile vor merge bine, ne vom implica și în campania ShoeBox. O dată pe an e Crăciunul și un gest atât de simplu putem să facem fiecare, să îi ajutăm pe cei aflați la nevoie fiindcă, s-o recunoaștem, sunt destui. Și ce e cel mai trist e când cei aflați în situații dramatice sunt copii…nu spune nimeni să mergem să salvăm copiii din Africa, fiindcă nu o să putem face asta decât dacă am fi moguli filantropi, ceea ce e puțin probabil, dar un gest simplu, un gest mărunt de a ajuta măcar o dată pe an niște copii (sau bătrâni) din comunitatea în care trăim putem face cu toții. N-are rost să mă leg de câți bani aruncăm pe prostii și fast food de-a lungul unui an. Dar ar trebui să începem să nu mai visăm la cai verzi pe pereți, la ultimele modele în materie de gadgeturi sau mașini și să începem să fim OAMENI.

Măcar o dată pe an să aducem puțină lumină în viața altora. Și să nu așteptăm să vină alții să ne-o ceară. Nu strică să facem noi un efort și să căutăm. Și ce-i și mai important – s-o facem din suflet, nu doar de ochii altora!

Follow

• ← Ca să vezi…
• THE Gaming Night →