Coșul de gunoi nu e la casă!
Sau la hand-off sau pe jos. Mă refer acum la cafeneaua Starbucks și la anumiți clienți care îi trec pragul.
Înțeleg multe lucruri și am foarte multă răbdare cu oamenii, dar parcă odată cu venirea vremii nesimțirea unora se manifestă sub forme din ce în ce mai accentuate. Iau un caz concret, o zi foarte aglomerată de weekend, cu coadă constantă până la ușă, asta însemnând pe puțin 15 oameni care așteaptă la rând și cu o medie de 3 băuturi per client, asta pentru că se comandau fie 2, fie 4 băuturi (la promoția de 1+1 la Frappuccino). 4 ore jumate nu m-am mișcat din zona espressoarelor și a blenderelor, am băgat ca roboțelul să fac băuturile repede și frumos. Nu asta e problema. Problema e că barul de condimente ce are ȘI coș de gunoi este la FIX 2 pași de zona de hand-off (locul de unde se ridică băuturile) și cu toate astea tejgheaua de la hand-off a fost plină cu ambalaje de paie fărâmițate, bonuri mototolite și șervețele. Nu mai zic de ce era pe jos. De mizeria pe care o lasă unii în urma lor pe terasă nu mă leg, de data asta n-am avut de-a face cu ea.
Chiar atât de greu să fie, oare, să arunce ceva ÎN coșul de gunoi, adică să mai meargă 1 metru în față, că oricum e în drumul spre ieșire? Mă deranjează comportamentul unora, lipsa de respect pentru tot ce înseamnă munca altuia și atitudinea de genul „bitch, please, I paid for this now I OWN this f****n’ place”. Sunt curioasă dacă așa mizerie lasă oriunde se duc sau doar în cafeneaua noastră, și nici măcar nu știu ce încearcă să demonstreze cu asta. Tot ce știu e că nu îmi permit să le reproșez ceva, doar ei sunt clienți.
*** Nu voiam să scriu postul ăsta, pentru că până acum nu era chiar în halul ăsta, dar în ultimele zile au început să ia exemplu unul de la altul, mai ales că au văzut că nu vine nimeni să curețe imediat după ei fiindcă nu era, fizic, cum. Dacă am jignit pe cineva, îmi cer scuze în avans.
Follow
Faza cu “nu îmi permit să le reproșez ceva, doar ei sunt clienți” cred ca e cea mai nasoala.
Oricum, poate incerci sa strecori o vorba, doua, printre 3 pahare sa le spui sa nu lase gunoiul pe tejghea. I mean, pe un ton politicos ar trebui sa fie ok, nu?
Poate va faceti niste afise frumoase, care sa atraga atentia clientilor asupra acestei probleme. Clientii nu stiu cati dintre ei citesc articolul 😉
Afișe nu putem face, fiindcă sunt anumite standarde pe care trebuie să le respectăm. Dar voi lua în considerare ideea cu sugeratul și îndrumatul în mod politicos către barul de condimente, implicit gunoi 🙂
sunt tare curioasa daca se rezolva problema. poate la vara trec si eu pe starbucks 😀 pana atunci iti doresc mult spor la munca 😉
Pingback: Scurtissime (165) | Diverse | Robintel
Nelămurirea mea referitoare la acest articol este dacă într-adevăr rezolvă problema pe care o aveți în Cafenea.
problema am priceput-o, dar spre solutie, eu fac, din condei, urmatorul pas:
stiu foarte bine, ca prea multora nu le pasa deloc de gunoi, iar din cei carora le pasa putin, multi se gandesc “lasa ca are “insert brand name here” cine sa stranga gunoiul”.
in ciuda imboldului de a alege un tap ispasitor, as vrea sa atrag discret atentia ca problema poate fi atacata si din alt unghi;
poate ca cosul de gunoi existent
1 nu e suficient de bine “advertised for”
2 nu e in drum de la “aici-se-creeaza-gunoi” pana la iesire
sau, in mare spus, nu e “la indemana”
that being said, ideea e ca atunci cand in relatia business-client ceva merge prost, poate fi mai la indemana sa ajustezi unul, sau celalalt din capete.
cum mi se pare foarte dificil sa educi intreaga clientela starbucks in timp util, poate un exercitiu de gimnastica a imaginatiei sub forma relocarii/ colorarii / redimensionarii /semnalizarii cosului de gunoi ar putea sa va scuteasca de nervii irositi.
dixi.
p.s.: nu merg destul de des la starbucks, asa ca poate dau cu parerea ca nenea ala cu bota in balta, dar….. mai stii? poate nimeresc si eu ceva.
Poate doar dacă am pune săgeți stridente, pe care să pâlpâie intermitent „AICI! Coș de gunoi!!!”.
Fără glumă acum, până la urmă totul ține de cultură (nu generală), în ideea în care îți vin străini (persoane din alte țări) și îți aduc înapoi inclusiv farfuria din care au servit ceva, iar la plecare îți zâmbesc și te salută. Mai sunt și români care fac asta, dar comparativ cu restul sunt mult prea puțini. Românii sunt obișnuiți cu gândul că totul li se cuvine sau că dacă dau un ban pentru un serviciu sunt stăpâni supremi, după zicala „clientul nostru, stăpânul nostru”. Totul trebuie făcut cu o limită.
Să nu uităm de bun simț, care în ultima perioadă am impresia că e o pasăre rară, pe cale de dispariție.